Oh my god!

Își aruncă țigara undeva, departe de ea și de tot ce era al ei. Zâmbi. Același zâmbet tâmp, de copil prostovan și tânăr, pe care îl afișa mai mereu. Și de era fericită, râdea și de era tristă și se rupea în lacrimi. Își apropie picioarele de ea și își rezemă capul pe genunchi, reușind într-un final să închidă ochii în patul ei uriaș, deasupra căruia zăcea un baldachin alb.

Isi duse o mana la ceafa plimbandu-se pe hol , dar zarise o noua camera locuita cum putea sa se abtina sa nu bata si sa cunoasca pe cineva , poate deveneau prieteni . Se apropie mai mult de usa si batu` .

Deschise speriată ochii, meditând asupra faptului că ea reușise să adoarmă într-o poziție mai mult sau mai puțin incomodă. Auzi bătăile stridente în ușă. Se ridică leneșă din pat și înaintă către ușă, având grijă să nu provoace prea mult zgomot.

Astepta un raspuns in timp ce se gandea cum arata cel sau cea care ii va dechide usa , isi aseza putin parul si arunca pe scari ce mai ramasese dintr`o acadea pe care pana acum o avusese in gura .

Deschise ușa de lemn, iar în fața ei apăru o fată oarecum mai mare decât ea.
-Argh. Salut.

-Hei ! murmura zambind , era o fata si parea de treaba .
-Eu sunt Cathy !

Îi zâmbi calm și își aranjă părul care era mai mult sau mai puțin deranjat.
-Millie. Încântată. Aruncă o privire fugară în camera ei și o invită pe Cathy înăuntru.

-De asemenea ! replica intrand in camera acesteaia .
-Draguta camera !
"Ce compliment stupid ..."

Se frecă stânjenită la ceafă și o invită pe șatenă să ia loc.
-Da, mersi. Te servesc cu... ceva?

-Um...no merci ! zise asezandu-se pe canapea picior peste picior .
-Si Mill , daca imi dai voie sa iti spun asa , cati ani ai ?

-Ăăă... nu e nici o problemă. Da, e ok. Luă loc pe canapea lângă Cathy și se jucă cu scrumiera de pe masă. Cincispezece ani. Tu?

-Cinşpe jumate . zise ea parca putin mai mandra , razand slab

-Haide mă, doar cu jumătate de an. Nici măcar nu semeni.

-da tu cati credeai ca am ? intreba aceasta razand slab

-Pe puțin șaptesprezece ani, și nu glumesc! ridică oarecum tonul fără să vrea.

-Wow chiar seman ? Si eu am zis ca ai vreo optişpe .

-Eu optișpe? Haide mă, nici chiar așa. Bine, chiar dacă seamăn. Râse decent și își acoperi gura cu mâna.

-Poi semeni . de unde esti ? zise continuund cu intrebarile

-America. Mă rog, mai exact, Arizona. Zâmbi scurt, reușind să își afișeze dinții de un alb ca perlele.

-Frumos , eu sunt din America , din Boston . zise ranjind ca un copil .

-Ah, drăguț. Zâmbi calm. Sigur nu vrei să te servesc cu ceva?

-Daca ma gandesc mai bine , ar merge un pahar cu suc sau lapte . zambi

-Pepsi e bun? rânji copilăresc. Se ridică de pe canapea și așteptă.

-Dap ! murmura pe un ton copilareste

O luă la pas către bucătărie și reveni cu două doze de Pepsi cu lămâie.
-Uite.